British Shorthair

British Shorthair

Origine si istoric

Britanica cu par scurt se numara printre cele mai vechi rase de pisici din Marea Britanie. Este considerata o versiune imbunatatita a pisicii domestice comune, Felis catus. Daca in tarile Europei continentale intalnim europeana cu par scurt, in statele Unite ale Americii americana cu par scurt, in Marea Britanie omoloaga acestora este British Shorthair.

Radacini indepartate

Stramosii directi ai britanicei cu par scurt sunt pisicile domestice, introduse in Galia, de catre romani. Acestia, la randul lor, le detineau pe acestea, direct sau indirect, de la egipteni.
Din Galia, Felis catus a patruns in Anglia, unde principala sa misiune era deratizarea. Alte insemnari oficiale, gasite in textele juridice promulgate in secolul al X-lea, precizeaza valoarea animalului, care depinde de starea lui fizica si care trece de la doua la patru penny la primul soarece prins. Pe de alta parte,legea spunea ca fiecare catun galez trebuie sa aiba o pisica. Chiar si asa, pisica domestica pica in mainile unor pielari, pentru confectionarea de haine foarte apreciate de calugari.

O cariera recenta

Adevarata cariera felinotehnica a pisicii domestice engleze incepe mult mai tarziu,in secolul al XIX-lea, datorita efortului de selectie al lui Harrison Weir.
Astlel, ea este prezentata in timpul primei expozitii feline, in 1871, la Crystal Palace - Londra. A fost imediat denumita ,,britanica", pentru a o distinge de rasele straine recent introduse in Marea Britanie, si „cu par scurt" pentru a-i defini blana scurta in raport cu persana si cu angora. Aceste diverse rase, mai originale, detroneaza rasa britanica cu par scurt la expozitiile de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Situatia dureaza pana la cel de-al Doilea Razboi Mondial, care situeaza rasa pe un loc inferior. Dupa razboi, englezii sunt nevoiti, pentru a diversifica originile, sa faca apel la sangele persan. Astfel, in anul 1950, britanica cu par scurt capata un aspect masiv si blana deasa care o caracterizeaza in prezent si care o despart de corespondentii sai, europeana si americana cu par scurt.

Englezii vor face, de asemenea, progrese in selectia culorilor de blana. In special varietatea albastra va fi renumita, pana la punctul de a detrona rasa Chartreux in anii 1970.

Istoria recenta a britanicei cu par scurt este marcata mai ales de inmultirea noilor varietati, tipul ramanand in mod remarcabil stabil. Cunoscuta pe plan mondial, recunoscuta de toate asociatiile feline, britanica cu par scurt ramane inca modest reprezentata in Europa continentala, dar are mereu un impact puternic asupra publicului, care apreciaza robustetea, estetica si aspectul natural reunite de aceasta rasa.

Standard

Britanica cu par scurt este un animal compact, de tip brevilin. Corpul este apropiat de sol, sustinut de membre mai degraba scurte si cu o structura osoasa puternica. Labele sunt rotunde. Pieptul este adancit si mare. Coada are o lungime medie, groasa la baza si rotunjita la varf. Capul este masiv. Fata este rotunda, cu un craniu mare, obraji rotunjiti, un nas corect dezvoltat, barbie puternica. Ochii sunt mari, rotunzi, departati. Urechile au o lungime medie, sunt late, rotunjite, departate; ele trebuie sa fie in armonie cu fata rotunda. Din profil, se observa un stop mediu, dar bine definit. In ansamblu, acest aspect, in care se observa influenta persanei, deosebeste britanica cu par scurt de europeana si de americana cu par scurt si de Chartreux. Parul este scurt, des si aspru la atingere. Totusi nu este dublu si lanos ca la Chartreux. Standardul cere ca britanica cu par scurt sa apara compacta, bine echilibrata si puternica. Precizam totusi ca rasa prezinta dimorfism sexual: femelele sunt mai putin masive decat masculii si au falcile mai putin puternice.

Varietati

Toate varietatile de blana sunt recunoscute la britanica cu par scurt. Pentru a simplifica clasificarea acestora le vom clasa in cinci mari grupe:

- Blanuri uniforme: gasim toate variantele de blanuri de o singura culoare, fara dungi sau pete. Albul este putin mai special. Trebuie sa fie imaculat, fara urme de galben, cu nasul si pernitele roz. Ochii pot fi albastri-deschis sau portocalii, sau de culori diferite (un ochi albastru-deschis si celalalt portocaliu). De mentionat ca pisicile albe, mai ales cele cu ochii albastri-deschis sunt de cele mai multe ori surde. Pentru toate celelalte varietati cu blana de o singura culoare, ochii trebuie sa fie de la aramiu la portocaliu-inchis, iar blana nu trebuie sa aiba niciun fir de par alb. Astfel, mentionam pisica neagra, ce trebuie sa fie neagra ca smoala, fara nuante rosiatice, albastre, ciocolatii si lila. Pentru fiecare din aceste varietati nasul si pernitele au aceeasi culoare ca si blana. Variantele roscat si crem au nasul si pernitele roz. Ultimele patru varietati au fost recunoscute mai recent: in cazul pisicilor cu blana roscata si crem a fost foarte greu sa se stearga in totalitate petele; in ce priveste rasa ciocolatie si cea lila, a fost nevoie sa regasim tipul brevilin pierdut prin intermediul infuziilor de sange de la rasele orientale, necesar pentru a introduce gena maro.

- Blana solzi de testoasa si derivatele sale: varietatile de culoare neagra-rosiatica si neagra-ciocolatie arata o asociere a suprafetelor cu fire de par portocalii, respectiv cu cele de culoare neagra si ciocolatie. Albastrul-crem si solz de testoasa lila sunt modificarile genetice ale celor doua varietati precedente. Ele asociaza suprafetele crem cu cele albastre si lila. Pentru aceste varietati ochii sunt aramii sau portocalii. Nasul si pernitele sunt roz sau cu pete de roz, iar culoarea blanii nu este portocalie. Doar femelele pot avea acste patru varietati.

- Blana decolorata la baza firului de par; la aceasta grupa distingem trei subgrupe:

• La pisicile cenusii, fiecare fir de par e decolorat la baza pe o suprafata mica. Trebuie sa sufli in raspar asupra blanii pentru a face sa apara o culoare tipica rozalie.

• La pisica en umbre argintii, partea decolorata reprezinta 2/3 din blana.

• La sinsile, pigmentarea este redusa la 1/8 din varful firului de par, dand astfel animalului un aspect argintiu. Este ceea ce numim "tipping". In ansamblu, aceste varietati au ochi portocalii sau aramii. Exista doua exceptii in cazul sinsilei si al pisicii negre cu umbre argintii. Acestea au ochii verde smarald, inconjurat de frumoase pleoape negre. Pernitele sunt roz, daca pigmentarea este portocalie sau crem, in celelalte cazuri sunt de aceeasi culoare cu blana. Nasul este roz daca pigmentarea este portocalie sau crem, caramiziu, inconjurat cu negru la sinsila si la argintia patata, si de aceeasi culoare cu blana la pisica cenusie.

Sinsila cu pete negre, numita patata neagra britanica, cand a fost creata, in 1970, de englezul Norman Winder. Acesta a folosit sinsila persana si britanica patata argintie in programul sau de crestere. Sinsila britanica, pisica extraordinara, adusa in Franta in 1980, este destul de rara, fara indoiala datorita aspectului delicat al selectiei sale.

- Blana bicolora cu pete de par alb care cuprinde si ea trei subgrupe:

• Albul acopera intre un sfert si maximum jumatate din corp, formand cateodata un V inversat pe fata. Suprafetele colorate, cat mai simetric cu putinta, provin din diversele pigmentari ale blanurilor de o singura culoare si solz de testoasa sau albastru-crem. Aceste doua ultime varietati se numesc calico si calico diluat.

• Albul acopera intre jumatate si trei sferturi din corp, iar petele de culoare sunt izolate si separate de alb. Este vorba de varietatile arlechin.

• Aproape tot corpul este alb, cu exceptia a doua pete intre ochi si baza urechilor si a cozii, care sunt pigmentate in toate culorile posibile intalnite la pisicile cu blana in doua culori; acestea sunt varietatile van. La prototipul van, petele colorate de pe fata sunt separate de o banda alba pe mijlocul fruntii. Pentru toate aceste varietati, ochii sunt portocalii sau aramii, dar si albastru-deschis sau de culori diferite in anumite asocieri. Nasul si pernitele sunt roz sau cu nuanta de roz si de culoarea pigmentata a blanii.

- Bland tarcata (tabby) care are trei subgrupe, in functie de forma dungilor de culoare ale blanii:

• Pisica tarcata cu pete, la care dungile late formeaza modele specifice: M pe cap, linii de culoare pe obraji, dungi continue pe partea de sus a pieptului, pete in forma de fluture intre umeri, pete in forma de cochilie de stridie pe fiecare parte, bratari pe labe, inele pe coada, care trebuie sa aiba varful colorat.

• Pisica cu blana tigrata: spre deosebire de categoriile precedente, la aceste pisici dungile late de pe corp au fost inlocuite cu dungi inguste, paralele intre ele, si perpendiculare pe o dunga longitudinala de-a lungul coloanei vertebrate.

• Pisica cu blana tarcata si cu pete, la care dungile de pe corp sunt inlocuite cu pete circulare repartizate in mod regulat pe piept si pe labe. La aceste pisici, parul dintre dungi sau pete este scurt, adica prezinta o alternanta de benzi inchise (de culoarea dungilor sau a petelor) si benzi deschise. In fiecare subgrupa, zonele de pigmenti inchisi la culoare se intind pe toata gama de blanuri uniforme si pe cea solz de testoasa. Zonele de culoare deschisa, cu par scurt, sunt in general colorate in nuante de portocaliu. Exista o exceptie: varietatile patate argintii ( la acestea, zonele de culoare deschisa sunt decolorate, aproape albe, de unde contrastul deosebit intre pete si zone cu par scurt). Pentru toate aceste varietati, nasul e caramiziu, incercuit de o culoare inchisa, pernitele au culoarea petelor. Ochii sunt in general portocalii sau aramii. Exceptie fac pisicile patate argintii ai caror ochi sunt verzi sau verzi aluna.

Caracter si crestere

Aceasta rasa se adapteaza la fel de bine la viata in apartament cat si la tara, unde poate da frau liber unui instinct de vanator, mereu prezent. Reproducerea nu pare sa puna probleme, iar prolificitatea se afla in media celei observate la rasa felina. La pisoi, culoarea ochilor nu se definitiveaza decat progresiv, dupa doua luni si jumatate. Pentru varietatile cu blana uniforma, cu exceptia albului, pot exista urme de pete, dar ele vor disparea in mod normal la varsta adulta. La pisoii albi, se observa uneori o pata neobisnuita de culoare pe craniu. Si aceasta pata va disparea. In general, rasa britanica cu par scurt isi dobandeste lent aspectul adult.

Defecte

Printre defectele grave intalnite la britanica cu par scurt mentionam: un stop sau un pinch (o demarcatie intre obraji si buze) exagerat; o barbie inclinata inapoi. Prezenta medalioanelor albe duce la descalificarea din concursuri.

Bibliografie:Pisica Larousse -comportament ingrijire rase - Dr Rousselet-Blanc